Rețete noi

Fursecuri cu kaki II

Fursecuri cu kaki II



We are searching data for your request:

Forums and discussions:
Manuals and reference books:
Data from registers:
Wait the end of the search in all databases.
Upon completion, a link will appear to access the found materials.

Bunatati pentru colindatori! Am imbunatatit reteta de fursecuri. Am pus mai multa scortisoara si esente care le-au aromat si parfumat. Combinatia kaki-seminte de dovleac imi place mult mai mult decat kaki-merisoare. Si aceasta merita incercata. Cred ca va fi pe placul colindatorilor!

  • 3 kaki
  • 375 g faina
  • 10 g scortisoara
  • 300 g zahar
  • 170 g unt
  • 2 oua
  • 1 si1/2 lingurita bicarbonat
  • 1 si 1/2 lingurita sare
  • 75 g seminte de dovleac
  • esenta de rom
  • cateva picaturi esenta migdale

Portii: 5

Timp de preparare: sub 30 minute

MOD DE PREPARARE RETETA Fursecuri cu kaki II:


Dizolvam bicarbonatul in pulpa de kaki. In alt bol, amestecam faina, scortisoara si sarea. Frecam untul cu zaharul, până se topeste acesta din urma, adaugam ouale si pulpa de kaki si mixam. Apoi adaugam esenta de rom si de migdale si amestecam. Incorporam faina si semintele de dovleac. Formam fursecuri cu o lingurita, le asezam,la distanta unele de celelalte intr-o tava tapetata cu hartie de copt si dam la cuptorul preîncălzit la 180 C, cca. 15 minute. Pofta buna!


Cum se intind si taie fursecurile spinare de caprioara sau cordelute?

Mi-am pregatit cele necesare (mise en place): aluatul rece, bolurile cu albus de ou batut usor cu furculita (cu un strop de sare), nuca taiata mai mare, zaharul brun, sucitorul, role pentru taiat (neteda si zimtata) si pensula. Am doua forme tip spinare de caprioara care-mi incap perfect intr-o tava, una langa alta.

Observatie: daca nu aveti o asemenea forma puteti intinde foaia de 0,5 cm grosime si decupa fursecurile cu forme (stea, inima, rondele) sau tip saratele.

Am impartit aluatul in doua (cu cantarul) si am intins prima foaie. Restul de aluat merge la rece pana ii vine randul. Masa de lucru a fost usor infainata. Foaia trebuie sa aiba grosime de 0,4-0,5 cm (nu mai subtire pentru ca nu se pot manevra fursecurile).

Am masurat exteriorul formei cu ruleta ca sa stiu ce lungime trebuie sa aiba fursecurile: 15 cm. Am masurat exact partea bombata, fara marginile formei. Fursecurile nu trebuie sa le depaseasca pentru ca se lipesc de tava de la baza si se scot greu.

Apoi am ajustat foaia de aluat astfel incat sa aiba fix 15 cm latime. Din marginile cazute la ajustare se va intinde o alta foaie tot asa la 15 cm latime.

Am uns foaia bine de tot cu albus batut. Asa procedez si la saratele (vezi aici). Este mult mai simplu si nici nu murdaresc masa cu albus, cum se intampla cand le ungem cu ou dupa ce le taiem si acesta se scurge printre ele. In plus, la reteta asta trebuie sa avem grija ca fursecurile sa nu ramana lipite de forma! Apoi am taiat-o transversal in fasii late de 2-2,5 cm. Am folosit rola zimtata.

Deasupra am presarat jumatate din nuca si zahar si am trecut usor cu sucitorul ca sa le fixez mai bine de aluat. Nu am apasat ci m-am folosit de greutatea proprie a sucitorului.


Prajitura cu kaki, caise uscate si jeleu de rodie

Biscuitii se framanta bine cu untul topit si miezul de nuca maruntit, apoi se intind si se preseaza cu o lingura, intr-o forma de tort cu inel detasabil.
Se mixeaza frisca si cand se intareste, se adauga si lingura de smantana, branza dulce, apoi dulceata de kaki.

Se hidrateaza gelatina in 100 ml apa rece si apoi se topeste la bain marie, fara ase fierbe si se adauga in frisca.
Se toarna jumatate din frisca cu dulceata peste blatul din biscuiti si apoi se presara deasupra caisele hidratate si taiate marunt. Se toarna si restul de frisca deasupra, se niveleaza uniform si se decoreaza cu felii de kaki taiate subtiri.
Se amesteca praful de tort jelle cu sucul de rodii si se pune pe foc, amestecand continuu, pana la primele 2 clocote, apoi se toarna pe prajitura, de la centru spre margini.

Se da prajitura la rece cel putin 2 ore inainte de a o taia. Este senzational de buna si merita incercata!
Pofta buna!


Fursecuri sarutul doamnei

Este o reteta spornica ideala pentru mesele la care se anunta multi invitati. Cu putine ingrediente vom reusi sa obtinem un desert care cu siguranta ii va incanta pe toti.

Mie imi plac foarte mult si sper sa va placa si dumneavoastra. Mai jos veti vedea de ce anume aveti nevoie pentru aceasta reteta, dar si modul de preparare al acesteia. E o reteta care isi are originile in Italia, fiind numita Baci di dama.


Ce gătești cu KAKI

Denumit și fructul zeilor, kaki este un fruct delicios de mărimea unui măr mai mic, care are un gust dulce, asemănător cu al caisei. Dacă este puțin copt are pulpa tare și crocantă, iar dacă este foarte bine copt, are pupla moale și ușor de pasat.

Ce beneficii aduce

Cele mai importante subtanțe nutritive pe care le conține la 100 g sunt:
253 mg betacaroten – un antioxidant esențial pentru sănătatea pielii și a ochilor, în special în perioada rece.

259 mg potasiu – este un mineral esențial în formarea sistemului nervos și buna lui funcționare.

36, 5 mg Vitamina C – recunoscută pentru calitățile ei imunostimulatoare.

REȚETE CU KAKI

Acest fruct delicios și dulce poate fi introdus în alimentația bebelușilor de la 12 luni. La început îl putem adăuga în piureurile de fructe, combinat cu măr sau banană, apoi îl poți adăuga în diverse prăjituri și budinci. Dar i-l poți da și ca atare, tăiat feliuțe subțiri – în acest caz aleg un fruct cu pulpa mai tare.

Piure de iarnă cu KAKI

Chec cu KAKI

Cookies cu KAKI


Pur și simplu se topesc în gură! Fursecuri italiene fragede gata în douăzeci de minute!

Fursecuri cu cremă – un deliciu cu gust divin! Un minunat desert, care vă va cuceri din prima degustare și nu vă veți mai putea opri din mâncat.

INGREDIENTE (PENTRU 12 FURSECURI CU DIAMETRUL DE 8 CM):

– 50 gr de amidon de porumb

– 1 linguriță de praf de copt

Pentru cremă:

– 1 linguriță cu vârf de amidon.

MOD DE PREPARARE:

1. Cerneți făina, amidonul, sarea și praful de copt într-un vas, adăugați zahăr, unt rece și frecați ingredientele cu mâinile, cât să obțineți un aluat firimituri.

2. Adăugați ou și frământați aluatul, până devine moale și nelipicios. Îl înveliți în folie de plastic și îl dați la frigider pentru 20-30 de minute.

3. Amestecați mascarpone cu ou, coajă de lămâie, amidon și zahăr, până compoziția devine omogenă.

Sfat. Puteți înlocui brânza mascarpone cu ricotta, cremă fiartă, smântână fermentată scursă de zer peste noapte sau brânză de vaci grasă trecută prin sită.

4. Presărați suprafața de lucru cu făină, transferați aluatul și îl întindeți într-un blat subțire.

5. Tăiați cercuri cu diametrul de 8-10 cm.

6. Luați un cerc de aluat, adăugați aproximativ 1 linguriță de umplutură și o acoperiți cu un al doilea cerc de aluat. Lipiți marginile cu degetele, apoi cu dinții unei furculițe.

7. Transferați biscuiții pe tava tapetată cu hârtie de copt și îi coaceți timp de 20 de minute la cuptorul preîncălzit până la 180°С, până se rumenesc la bază, dar rămân deschiși la culoare la suprafață.

Sfat. Biscuiții vor crăpa la suprafață sau dumneavoastră le puteți face o crestătură mică în mijloc înainte să-i dați la cuptor.

8. Presărați fursecurile din abundență cu zahăr pudră, în câteva straturi.


20 cele mai gustoase Fructe Exotice: Denumiri, Imagini și Descriere

Toate fructele exotice: roșii, verzi, portocalii, galbene. Care fructe tropice se găsesc în magazinele din România (litchi, pitahaya, physalis). Lista cu fructe ciudate grecești și spaniole.

Astăzi, în frigiderul unui român au devenit familiare fructele despre existența cărora auzisem doar acum treizeci de ani. Este vorba de kiwi, lămâi, ananas, portocale, cocos, avocado, kaki și, desigur, banane.

Mai mult, am învățat să creștem o parte din aceste fructe exotice în România în condiții casnice.

Multe dintre specii și soiuri rezistă la temperaturile scăzute de iarnă ale zonei noastre climatice, astfel încât pot crește alături de noi – lângă mere și pere.

Dar există fructe exotice de vânzare, rare chiar și în hypermarketuri, deoarece costă, din cauza transportului dificil și a perioadei scurte de depozitare, bani „prea grei”. În țările tropicale, însă, aceste daruri ale naturii fac parte din meniul zilnic al localnicilor.

Am pregătit o listă cu toate fructele exotice interesante, gustoase, ciudate și sănătoase, pe care cu siguranță ar trebui să le încercați. În plus, am completat selecția cu imagini de fructe exotice, ca să le puteți deosebi mai ușor atunci când mergeți la cumpărături.

Carambola (Star Fruit)

Acest fruct se numește diferit în diferite locuri, dar cele mai populare nume sunt „carambola” sau „fructul-stea”. Îl puteți gusta în vacanțele din țările din sud-estul Asiei. Este cultivat și în statele americane din Florida și Hawaii.

Sunt niște fructe exotice galbene, cunoscute, în primul rând, datorită „formei” sale non-standard. Dacă tăiem carambola, obținem o formă de stea pronunțată – un decor gata pregătit pentru masa festivă.

Are un gust, cum s-ar spune, pentru amatori. Seamănă cu coacăzul, având și o notă de mere și… castraveți.

Carambola conține atât de mult lichid, încât mai bine să îl beți decât să îl mâncați. Fructele tropicale sunt bogate în vitamina C, calciu, fier, sodiu, iar conținutul de calorii este de numai 35 kcal la 100 de grame. Un vis pentru cei care vor să slăbească!

Fructul dragonului sau pitahaya

Dacă vă place să creșteți cactuși, cu siguranță ar trebui să vă bucurați de fructele lor cel puțin o dată în viață. Fructul dragonului, sau dragonfruit, sau pitahaya, sau pitaya – crește pe un cactus în formă de liană în America Centrală și de Sud, de unde provine, precum și în Thailanda, Vietnam, Indonezia, Filipine și Australia, unde a fost cultivat cu succes de mulți ani.

Fructul dragonului de Costa Rica arată foarte exotic – ca un „măr” alungit roz aprins, acoperit cu solzi, cu capete verzi aprinse și miezul alb. De asemenea, există pitaya galbenă cu miez alb și cea roșie, cu coajă și miez roșii.

Fructele Pitaya sunt aproape lipsite de gust, fiind un amestec aproximativ de arome de banane și kiwi. Pulpa Pitaya este foarte apoasă, bogată în semințe mici care conțin tanin, o substanță indispensabilă pentru o vedere bună.

O altă „utilitate” a acestui fruct tropical este că persoanele cu diabet îl pot mânca fără limite, deoarece fructul de dragon scade nivelul glicemiei. Adevărat, „fără limite” nu se referă la infinit, deoarece supraalimentarea cu pitahaya duce la diaree.

Guava

Aceste fructe tropicale, având o formă rotundă sau ovală, au o lungime de la 4 până la 12 cm și cresc în tropicele din India, Mexic, Africa și în țările din sud-estul Asiei. Guava miroase plăcut, asemănător cu coaja de lămâie, iar miezul său este dulce sau dulce-acrișor la gust.

Doar fructele proaspete coapte sunt recomandate spre consum. Sunt foarte bogate în pectină – o substanță care elimină toxinele din organism. Guava necoaptă este acidă și poate afecta negativ funcția renală.

Acest fruct tropical este mâncat cu tot cu coajă, dar dacă l-ați cumpărat dintr-un supermarket din România, ar trebui totuși să cojiți guava înainte de a o mânca.

Pentru depozitarea pe termen lung, guava este tratată cu substanțe chimice care nu vor aduce niciun beneficiu organismului vostru.

„Fântâna tinereții”, „superfood”, „perla amazoniană” – numai cum fructele de acai nu sunt numite astăzi în publicitățile care le recomandă ca un panaceu pentru întinerirea corpului și pierderea în greutate.

Adevărat, în natură, palma Euterpa, ale cărei fructe sunt boabele de acai, crește doar pe țărmurile braziliene ale Amazonului și este cultivată doar în țările cu un climat tropical.

Fructele de pădure au o perioadă de valabilitate de doar câteva ore! Adică, majoritatea consumatorilor de acai din România sunt familiarizați cu fructele prin capsule, sucuri, ca parte a suplimentelor alimentare și a amestecurilor de nutrienți.

Dacă aveți ocazia să încercați acai undeva în vacanță într-o țară fierbinte, asigurați-vă că o faceți! În primul rând, este delicioasă. Fructul de pădure are gust de vin cu o notă de ciocolată. Și în al doilea rând – fructele de acai tropical sunt cele mai sănătoase fructe din lume!

Se crede că aceste fructe conțin o concentrație unică de antioxidanți, a căror energie nu este comparabilă cu niciun fruct sau fructe de pădure.

Măr stea sau Cainito

Aceste fructe tropicale pot fi savurate în timp ce vă relaxați în țările din sud-estul Asiei, America de Sud, Africa de Vest și India. Au o formă ovală sau rotunjită, cu diametrul de până la 10 cm. Coaja mărului stea este verde, sau purpurie, sau maro, în funcție de soi.

Este subțire, dar sub ea se află un strat de aceeași culoare, cu o crustă mai groasă și, de asemenea, necomestibilă, care protejează miezul suculent, dulce și lipicios. Are gustul mărului nostru. Dacă vă uitați la cainito tăiat, veți vedea miezul în formă de stea.

Doar fructele coapte sunt gustoase, având o crustă ușor încrețită. Mărul în formă de stea este păstrat la o temperatură de la +2 până la +8 grade timp de aproximativ trei săptămâni și tolerează cu ușurință transportarea.

Așa că puteți aduce câteva astfel de mere de peste ocean, în cazul în care nu le găsiți în niciun magazin fizic sau magazin online de fructe exotice de la noi.

Mâncați cainito refrigerat. Acestea sunt mere tropicale foarte nutritive, cu un conținut ridicat de vitamina C.

Jackfruit

Cele mai mari fructe de copaci din lume sunt jackfruit-urile. Patria lor este considerată a fi India și Bangladesh. Acolo, acestea sunt venerate ca pâinea, iar copacii pe care cresc, se numesc fructe de pâine indiană. De asemenea, cresc în aproape toate țările din sud-estul Asiei.

Lungimea jackfruit-ului poate varia de la 20 la 90 cm, iar greutatea sa ajunge la 34 kg. Fructele coapte, când sunt tăiate, fac același sunet ca pepenii noștri verzi copți. În interior, jackfruit este împărțit în lobi mari plini de pulpă dulce și aromată.

Există, însă, un „dar”. În compoziția aromată a fructelor tăiate, pe lângă notele pronunțate de banană și ananas, se simte și un miros slab de… acetonă.

Carbohidrații în aceste fructe tropicale sunt de până la 40%. De asemenea, reprezintă o sursă de vitamina A, sulf, potasiu, calciu și fosfor. Semințele sunt delicioase și hrănitoare.

De obicei, se prăjesc, ca niște castane. Fructul copt este consumat proaspăt, iar cele necoapte sunt prăjite, aburite și fierte ca legumele.

Longan

Arborele lung crește în Taiwan și China, Indonezia și Vietnam, dar vă puteți bucura de fructele sale în timp ce vă relaxați în alte țări tropicale din Asia. De exemplu, în Thailanda crește în regiunile nordice. Coaja subțire a longanului este îndepărtată cu ușurință.

Culoarea sa poate varia în nuanțe de la roșu gălbui la maro. Pulpa acestui fruct este foarte suculentă și dulce, ușor musculoasă. Longan crește în ciorchini de copaci.

De asemenea, se vând în ciorchine, ca niște struguri familiari pentru noi. Soiurile sunt mai acide sau mai dulci.

După ce a fost tăiat, nu își păstrează gustul prea îndelungat, ci doar câteva zile. Acest fruct este o sursă extrem de bogată de magneziu, fier, potasiu, fosfor, vitaminele A și C și este considerat un puternic antioxidant.

Rambutan

Una dintre cele mai cunoscute fructe roșii exotice. În exterior, are o asemănare cu nucile, dar are o coajă păroasă care protejează pulpa delicioasă și foarte delicată.

Rambutanul este cultivat în principal în Asia de Sud-Est. Coaja fructelor sale poate fi diferită: roșie, galbenă sau albă, depinzând de soi. Dar, în orice caz, coaja nu este comestibilă.

Rambutanul copt este o sursă bogată de carbohidrați, proteine ​​și beta-caroten. De asemenea, conține fosfor, calciu, cupru și fier.

Acest fruct tropical este unul dintre campionii prezenței vitaminei C și (atât de necesar pentru frumusețe) a grupului de vitamine B.

Langsat

Langsat, sau longsat, crește în aproape toate colțurile Pământului cu un climat tropical. Dar acest fruct este deosebit de popular în Thailanda, care îl exportă în aproape toate țările lumii.

În exterior, în poze cu fructe exotice, acestea seamănă cu cartofii tineri. Dar în interior, langsatul copt este foarte dulce. Cu toate acestea, există și soiuri acre.

Langsat este un ingredient indispensabil în bucătăria asiatică. Are un gust specific care poate da nuanțe non-standard diferitelor feluri de mâncare.

Este fiert și conservat, dar puteți mânca langsat și crud. Puteți face băuturi foarte gustoase din el. Fructele sunt utilizate frecvent în medicina thailandeză. Sunt bogate în vitamina C, calciu și carbohidrați.

Papaya

Papaya astăzi este cultivată în aproape toate țările tropicale, deși patria sa este considerată sudul Mexicului și al Americii Centrale.

În supermarketurile noastre, aceste fructe exotice portocalii sunt găsite foarte des. Cine-l cumpără mai des, evaluează la maxim acest fruct cu un gust rar. În același timp, papaya este unul dintre cele mai delicioase fructe ale plantelor din natură!

Dar acest lucru nu se poate spune decât despre miezul copt. Pe rafturile magazinelor europene, papaya, de regulă, ajunge într-o stare necoaptă.

În interior sunt dulci, suculente și gustoase. Au doar 39 de calorii la sută de grame! Proprietățile benefice ale papaya sunt cunoscute încă din antichitate.

Fructele sunt bogate în papaină, o substanță care ajută organismul să scoată la maxim toxinele. În plus, papaya este o sursă de calciu și sodiu, fier și fosfor.

Litchi

Este fructul unui copac perenal care crește în țările tropicale, numit diferit în diferite regiuni: – lynch, lidzhi, lychee, lycee, litchi sau prun chinezesc.

Recoltarea sa se face în mai și iunie. Lychee este o „prună” ovală roșie de aproximativ 4 cm lungime. Coaja sa are tuberculi ascuțiți, iar în interiorul ei este o masă ușoară de tip jeleu, gustoasă, ca strugurii dulci.

Fructele proaspete ale litchi sunt întotdeauna luminoase. Se întunecă cu timpul și, în consecință, gustul lor se înrăutățește. Coaja lychee este necomestibilă, dar este ușor îndepărtată cu degetele. Majoritatea consideră pruna chineză cel mai delicios fruct tropical.

Dar este valoros nu numai datorită gustului său excelent. Boabele de lychee conțin o cantitate uriașă de vitamine B. De aceea, consumându-le, aveți o oportunitate excelentă de a vă „vindeca”, printre altele, unghiile și părul.

Fructul pasiunii sau Maracuja

Această plantă tropicală este cultivată în țările calde și umede, în principal datorită sucului său valoros. Este foarte aromată, deci se adaugă la multe alte sucuri din producția industrială. Fructul pasiunii copt este un fruct oval violet închis de la 6 până la 12 cm.

Pentru a vă bucura de pulpa aromată, fructul este suficient de a fi tăiat pur și simplu în două părți. Semințele de fructe pasionale sunt, de asemenea, gustoase și comestibile. Adesea sunt folosite pentru decorarea cofetăriei.

Fructele pasiunii pot fi păstrate la frigider aproximativ o săptămână.

Datorită particularității sale, este un produs alimentar foarte valoros pentru a elimina acidul uric din organism. În plus, este un excelent antipiretic și sedativ. Se spune că fructul vă poate ajuta să adormiți mai repede după o zi încărcată. Îl găsiți în magazinele mari din țară.

Mangostan sau Mangostin

Există fructe tropicale în natură, care conțin un set aproape complet de vitamine și minerale, într-o cantitate sau alta din toate celelalte fructe cunoscute omenirii. Aceasta categorie include mangostanul.

Dacă mâncați câteva fructe de mangostan pe zi, vă veți satisface pe deplin nevoile de vitamine și minerale. Nu este de mirare că mangostanul este numit regele fructelor.

Este un hibrid, la crearea căruia omul nu a fost implicat. E așa-numitul poliploid al două specii de copaci. Mangostanul (sau mangostinul) conține nu numai carbohidrați, proteine, dar și grăsimi.

La gust, aceste fructe tropicale seamănă cu căpșunile, strugurii, cireșele și ananasul în același timp.

Durian

Atât de exotic ca durian, mai trebuie să căutați printre tropice. Fructul său este imens – până la 30 cm lungime și până la 8 kg în greutate. Este acoperit cu vârfuri piramidale, iar în interior se găsește o pulpă fragedă suculentă, împărțită în cinci camere.

Este foarte popular în patria sa – în țările din sud-estul Asiei, în Africa Centrală și Brazilia. Despre acest fruct există multe recenzii contradictorii.

Unii spun că are gustul de nucă și pastă de brânză, alții spun că pare a fi cremă, al treilea consideră că durian are gust de banană asezonată cu condimente sau ca un kaki uscat împreună cu căpșuni.

Durian este o sursă bogată de vitamine B și C și unul dintre singurele fructe comestibile care conțin sulf organic. Este important să știți despre durian încă un lucru – are un miros foarte neplăcut! În forma sa proaspătă nu este permis să fie transportat.

Durian este exportat numai uscat sau conservat. Și cel puțin câteva ore înainte și după ce mâncați durian, ar trebui să vă abțineți de la consumul de alcool. Această combinație este plină de complicații de sănătate!

Mango

În țara noastră, mango pare deja mai puțin exotic. Într-un fel, ne-am obișnuit cu el. În India și Pakistan, de unde provine mango, acest copac este considerat un simbol național. Se crește această cultură în aproape toate țările cu un climat tropical. Există 300 de specii de mango, dintre care 35 de soiuri sunt cultivate la scară industrială.

Prin urmare, este dificil să se argumenteze despre coacerea acestui fruct tropical prin culoarea sa, deoarece culoarea fructelor depinde de soiul lor.

Mango este, de asemenea, mâncat și necopt. Dacă doriți, poate fi pus într-un loc întunecat, la temperatura camerei, iar fructele „vor atinge condiția dorită” timp de o săptămână.

Principala diferență între mango și toate celelalte fructe este că fructele sale sunt bogate în aminoacizi esențiali pe care o persoană le poate primi doar din alimente.

Are și de cinci ori mai mult caroten în el decât ​​mandarinele! Desigur, este disponibil și întregul complex de vitamine și minerale. Apropo, unii nutriționiști consideră că dieta din lapte de mango este cea mai echilibrată.

Salak sau Fructul șarpelui

Sunt fructe lungi sau rotunde de dimensiuni reduse (aproximativ 5 cm în lungime) de culoare roșie (Rakum) sau maro (Salak), acoperite cu spini mici denși. Fructele au un gust foarte neobișnuit, dulce-acrișor. Cuiva îi amintește de fructul persimon, cuiva de o pară. Merită să-l încercați cel puțin o dată în viață.

Trebuie să aveți grijă atunci când cojiți fructele: spinii sunt foarte denși și se lipesc în piele. Mai bine folosiți un cuțit. Sezonul este din aprilie până în iunie.

Noina sau Cherimoya

Un alt fruct neobișnuit, care nu are analogi și nu arată ca niciunul dintre fructele exotice. Face parte din lista de fructe exotice verzi, ale căror mărime este de un măr mare. La noi este adus din Spania, țările asiatice, Israel, Algeria, Australia.

În interiorul fructului se găsește miezul aromat dulce și o mulțime de semințe tari de mărimea boabelor de struguri. Fructele necoapte sunt de textură solidă și complet negustoase, arătând ca un dovleac. Prin urmare, după ce au cumpărat fructe necoapte pe piață și le-au încercat, mulți refuză să le mănânce mai departe. Dar dacă le lăsați o zi sau două, ele se coc și devin foarte gustoase.

Coaja este necomestibilă și este foarte incomod să o cojiți din cauza cochiliei. Dacă fructele sunt coapte, atunci pulpa poate fi mâncată cu lingura, după ce a fost tăiat fructul în jumătate. Cele mai coapte fructe se încadrează în mâini.

Pentru a alege o noină coaptă și delicioasă, trebuie să vă concentrați mai întâi pe moliciunea sa (fructele moi sunt mai coapte), dar trebuie să fiți atenți, pentru că dacă apăsați puțin mai tare pe fructul copt, acesta se destramă în mâini.

Fructul este bogat în vitamina C, aminoacizi și calciu, iar sezonul este din iunie până în septembrie.

Kumquat

Kumquat este cunoscut și sub denumirile de Fortunella, Kinkan, portocale japoneze. Aceasta este o plantă de citrice. Crește în sudul Chinei, dar este distribuită pe scară largă și în alte țări tropicale. Fructele de Kumquat pot fi găsite și pe rafturile magazinelor noastre, dar gustul nu este nici pe aproape asemănător cu cel pe care-l puteți încerca în formă proaspătă, direct de pe copac.

Articole recomandate

Fructele de Kumquat sunt mici (de la 2 până la 4 centimetri), asemănătoare cu portocalele mici sau mandarinele. La exterior, sunt acoperite cu o coajă comestibilă foarte subțire, în interior și la gust sunt aproape la fel ca o portocală, cu excepția faptului că au o notă ușor mai acidă. Se mănâncă integral (în afară de semințe).

Sezonul este din mai până în iunie, dar le puteți cumpăra tot anul din magazinele specializate.

Physalis

Sunt deseori comparate cu roșiile. Physalis este o plantă perenă de până la 1 m înălțime, cu o tulpină lignificată la bază. O caracteristică distinctivă a tuturor tipurilor de physalis este fructul, închis într-o coajă, similară cu felinarul chinezesc de hârtie. Florile Physalis sunt galbene, portocalii, mai rar albe, uneori liliac.

Fructul este o boabă cărnoasă de culoare galben-verde sau galben-portocalie, asemănătoare cu o roșie, având un gust de la foarte plăcut până la amărui.

Printre numeroasele forme și tipuri de physalis se află doar două forme comestibile. În multe locuri, physalis este introdus în cultură ca plantă vegetală sau ornamentală.

Este distribuită pe scară largă în Irak, Bulgaria, statele baltice, Caucaz și Asia Centrală. În țara noastră, cel mai cunoscut reprezentant al acestei plante este cel decorativ, iar fructele sale sunt necomestibile și chiar toxice.

Opuntia

Face parte din fructele uimitoare grecești, care se coace pe opuntia littoralis – o plantă din familia cactusului. Înflorește primăvara și la începutul verii, iar sezonul recoltei începe în august. „Conurile” pline de greutate cântăresc 80-300 g. Țineți minte, însă, că nu ar trebui să luați aceste fructe grecești neobișnuite cu mâinile voastre, pentru că sunt acoperite cu mulți spini. Sunt foarte mici și subțiri, iar „injecțiile” lor sunt foarte dureroase. Pentru a ajunge la miez, trebuie să spălați fructele sub apă curgătoare și să o cojiți cu un cuțit și furculiță. Fructele conțin multe semințe, au un miros ierbos și nu au un gust pronunțat. Opuntia este apreciată mai ales pentru faptul că potolește setea.


Consumat cu tot cu coajă, fructul kaki este o sursă excelentă de fibre – categorie de carbohidraţi ce provin din alimentele de origine vegetală şi care ajută îndeosebi la stimularea digestiei, reglarea tranzitului intestinal şi la prevenirea cancerului de colon.

Datorită conţinutului ridicat în fibre solubile, kaki este implicat în mod direct în scăderea nivelului de grăsimi din sânge şi totodată, în reglarea colesterolului sanguin, scăzând, astfel, şi şansele de apariţie a afecţiunilor cardiace.


Parizer de casa

Parizer de casa, reteta fara conservanti, coloranti, emulgatori&hellip doar carne si condimente. Cum se face parizerul in casa, reteta simpla, fara E-uri, sa se felieze frumos, sa fie numai din carne, asa cum era pe vremuri?

Cu totii ne amintim de parizerul ceausist, zis &bdquoparizel&rdquo. 🙂 Era foarte gustos cel facut special, pentru partid si vazut rar la vanzare. Se putea cumpara de la restaurante, daca aveai pile, cu pret mult mai mare. Acum, parizerul din comert are gust de carton, e plin de chimicale si are vagi urme de carne.

Am facut in casa parizer, am testat mai multe retete, le-am combinat si pana la urma asta mi se pare cea mai reusita. O sa va spun si ce greseli am facut, ca sa nu le repetati si voi. 🙂

Este un proces mai aparte, dar o sa va spun toate trucurile si secretele. Daca veti respecta intocmai reteta, veti obtine un parizer cu gustul acela, de pe vremuri! 🙂

Sa trecem la reteta de parizer de casa:

Ce ingrediente ne sunt necesare pentru reteta de parizer de casa:

Cantitati pentru 2 kg de pasta cruda si aproximativ 1,6 kg de parizer de casa, produs finit. Noi am degustat din pasta, asa ca am aproximat cantitatea finala. 🙂

  • -500 g pulpa macra de porc
  • -500 g carne macra de vita(pulpa)
  • -700 g gusa de porc
  • -300 g apa cu gheata
  • -34 g sare
  • -4 g piper alb
  • -1,5 g nucsoara
  • -4 pastai de cardamon
  • -4 g boia de ardei dulce
  • -30 g ceapa
  • -3 catei de usturoi
  • -4 g busuioc uscat


Carnea pentru parizer, la fel ca si la crenvursti, trebuie sa fie foarte rece, semicongelata. Se toaca de 2 ori prin masina cu sita cea mai fina (noi am avut sita de 4 mm, cea mai mica) si apoi se da si prin robot. Daca nu aveti robot, treceti carnea prin masina de 3-4 ori, sa obtineti o pasta cat mai fina. Ceapa si usturoiul se trec prin masina, sa fie pasta.

Facem tot felul de mezeluri si preparate din carne si peste-retetele aici. Veti gati retete de la cele mai simple, pana la unele elaborate: toba, lebar, caltabosi, carnati de toate felurile, crenvursti, salam uscat sau fiert, sunca presata, slanina afumata, kaizer sau sunculita, cotlet, ceafa sau muschi tiganesc, pancetta si prosciutto crudo&hellip de toate 🙂

Am folosit un robot de genul acesta, e micut, usor de folosit si foarte ieftin. E tare bun si il recomand din tot sufletul, are si tel, blender vertical, si tocator. Practic face aproape tot ce ai nevoie in bucatarie. Ocupa spatiu putin, e usor de spalat. L-am luat cu mine si in concediu, la tara. Se adauga sare si condimentele proaspat macinate si se pune totul la robot. Noi am folosit piper negru. Nu este indicat sa se framante la mana compozitia aceasta de carne, pentru ca trebuie sa fie cat mai rece, sa nu se incalzeasca. Se lasa la amestecat cel putin 30 de minute, la treapta 2-3.

Treptat se adauga si gheata pisata fin (fulgi de gheata) daca aveti. Eu am facut cubulete de gheata in pungi speciale pentru cuburi, apoi le-am pus in blender si le-am sfaramat. Am adaugat si putina apa foarte rece de la frigider si am putut sa obtin ceava asemanator cu fulgii de gheata, o zapada :))

Se lasa totul la amestecat, la viteza 2-3 (din 6) a robotului, cu mare grija sa nu se incalzeasca prea tare.

Pasta de Parizer simplu de casa este gata atunci cand este bine legata, cand se desprinde de vas si nu se lipeste de mana, exact la fel ca la un aluat dospit. Datorita framantarii indelungate, celulele de proteina se sparg, absob mai multa apa si leaga grasimea. Cu apa si grasime se formeaza emulsie, sarea ajuta foarte mult, iar gheata folosita nu permite grasimii sa se topeasca, ci se formeaza ca o crema densa.

Asa trebuie sa arate la final, sa-si pastreze forma bine legata, vedeti cum este in mana, nu curge deloc, e pufoasa, aerata.

Defectiuni:

Daca nu folositi apa foarte rece si pasta se incalzeste, va avea aspect de &bdquotaiat&rdquo, noi am patit asa ceva si nu e simplu de reparat. Trebuie bagat totul la congelator, amestecat pe bucatele, e un chin! De aceea va recomand sa fie foarte rece. La fel si framantatul indelungat este foarte important, altfel nu se va lega, nu va fi pufos si rezultatul final va fi tare ca piatra.

La final veti obtine 2 kg de pasta pentru parizer de casa. 🙂 Se da pasta la rece pentru 30 de minute, sa se odihneasca si sa se raceasca, Ideal este ca pasta sa fie cat mai rece, daca aveti un termometru sa verificati sa nu scada sub 4-5 grade.

Va recomand sa prajiti acum o bucata de pasta si sa verificati gustul. Mai adaugati daca mai doriti condimente.

Se umplu intestine de vita sau membrane artificiale, bine indesate. Noi am avut intestin de vita si am facut 3 batoane de parizer simplu de casa.

Se leaga batoanele cu sfoara, ca sa nu se rupa la afumare sau/si fiert.

Se atarna in loc uscat si racoros si se lasa la zvantat 24 de ore, apoi se pun la fum. Cei care nu au posibilitatea afumarii, trec direct la fiert 🙂 . Iese foarte bun si parizerul neafumat, noi facem des si neafumat.

Noi am lasat la fum rece 2 ore, nu am vrut sa fie foarte tare afumate. Dupa ce s-a oprit fumul, am lasat totul in afumatoare oana a doua zi, pentru ca aroma de fum sa patrunda mai bine. Alta data, cand ne-am grabit si nu am lasat acest timp, preparatele nu au avut si in interior gust de fum, ci numai la suprafata. Dati click pe poza daca vreti sa le mariti si sa le vedeti mai bine.

Se vede sotul ca e in uniforma, abia venit de la munca. Mai intai am pus afumaturile in afumatoare &ndash vedeti aici cum se face o afumatoara micuta in gospodarie. Mai avem acolo si crenvursti si alte carnatareli, le voi scrie retetele la toate. 🙂

Urmariti-ma, ca am multe retete de scris! 😀

Dupa alte 24 de ore de stat in afumatoare, se pun batoanele de parizer simplu de casa la fiert. Noi le fierbem la abur. Avem o oala mare, de 50 de l si fierbem totul afara, la gratar. Acolo unde facem si sucul de rosii si toate zarzavaturile, da. 🙂

Se pune apa pe fundul oalei si se atarna batoanele in asa fel incat sa nu atinga apa. Se lasa sa fiarba 10 min de fiecare cm grosime al batonului. La noi grosimea a fost cam de 6 cm(fi 60 mm), asa ca am lasat 1 ora din momentul in care temperatura a ajuns la 70 de grade. Da, este nevoie de un termometru. Am gasit pe net, este termometru special pentru afumatori, temperaturi inalte. Temperatura se mentine mereu intre 65-75 de grade-maxim.

Daca va grabiti si tropaiti de pofta, puteti taia acum, sa gustati. Dar e mai bine sa atarnati batoanele de Parizer simplu de casa undeva si sa le lasati sa se raceasca-n voie si sa se zvinte. 🙂

Trucuri de la Gina Bradea:

Se mai pot face si alte tipuri de parizer, se mai pot adauga: ardei gras rosu, cubulete de sunca simpla sau afumata, masline, fistic, nuca, ciuperci.

Nu uitati ingredientul principal:

Presarati din belsug cu foarte multa dragoste si un strop de bunatate 🙂

Asa arata la final, un parizer de casa, proaspat facut. 🙂 Este un parizer fraged, extrem de fin si parfumat, se poate taia felii foarte fine, se pot face rulouri. 🙂 .

Va las o felie, doua, trei, sa degustati si voi si va multumesc pentru ca m-ati urmarit pana aici 🙂 .

Va rog sa-mi spuneti daca aveti alte trucuri pentru pregatit parizerul in casa, sau alte preparate. 🙂

In zilele urmatoare voi mai scrie si alte retete de preparate deosebite, retete cat mai naturale, care se pot pregati si la bloc. Ce retete va doriti sa mai scriu? 🙂


Primele rețete în diversificare pentru bebelusi pe luni

Primele rețete pentru bebelusi pe luni la începutul diversificării

Dacă alegi varianta clasică în primele luni ale diversificării alimentatiei oferă-i bebelușului o varietate de piureuri din legume, fructe sau cereale în asociere cu alimente bogate în proteine (carne, lactate, ou, pește). Cele mai potrivite alimente cu care se poate începe diversificarea sunt cele bogate în fier. Dacă bebelușul tău beneficiază de trei mese de lapte pe zi (la micul dejun, prânz și cină), înlocuiește una dintre ele cu mâncare solidă (piure) in prima luna de diversificare.

Primele rețete pentru bebelusi pe luni la începutul diversificării

De regulă, piureurile de început pentru bebeluși cu mâncare solidă se obțin prin amestecarea legumei fierte (sau coaptă în cuptor) cu o cantitate de lapte matern sau formulă atât cât vrei ca să obții textură mai moale. În cazul copiilor cu predispoziție de a dezvolta alergii alimentare se recomandă regula de 3 zile atunci când îi introduci un aliment nou. Pediatrii recomandă ca alimentele să se introducă câte unul o dată pentru a identifica cu ușurință la ce aliment a avut bebelușul o reacție alergică.

Diversificarea este recomandat să înceapă când bebelușul este pregătit, de regulă în jurul vârstei de 6 luni sau la recomandarea pediatrului care-i urmărește evoluția lună de lună de la naștere. Până la 9 luni bebe trebuie obișnuit cu o mare varietate de gusturi. Pentru bebelușii aflați în stare perfectă de sănătate diversificarea se poate începe cu orice aliment. Iată idei pentru primele rețete ale bebelușului.

Primele rețete pentru bebelusi cu MORCOV

Morcovul are gust bun, este folosit la foarte multe preparate, dar cel mai important este că are cantități mari de vitamina C, vitamina A, dar și magneziu și potasiu. Prin fierbere, devine mai moale, mai ușor de digerat, fiind o excelentă sursă de sănătate pentru cei care îl consumă.

Piure de morcov (de la 6 luni)
Ingrediente:
• 2 morcovi medii
• lapte matern sau formulă
Mod de preparare:
Pune bucățile de legumă într-o sită sau într-un aparat de gătit cu aburi până se înmoaie.
Ia vasul de pe foc și lasă-l să se răcească.
Amestecă legumele fierte cu telul sau dă-le prin blender.
Adaugă lapte matern, lapte formulă sau puțină apă folosită la fiert, pentru a obține un piure subțire.
Asezonează cu două frunzulițe de pătrunjel verde, tocate mărunt.

Aici o alta reteta pentru bebelusi cu morcov

Mai poți încerca urmatoarele combinații pe baza de morcov pentru bebe:

  • morcov + dovlecel,
  • morcov + dovlecel + cartof alb,
  • morcov + cartof alb + conopidă,
  • morcov + mazăre,
  • morcov + fasole verde sau păstai.
  • la toate piureurile de mai sus se pot adăuga cubulete de carne (de exemplu de piept de curcan fiert sau gaină de țară), ou fiert, ficățel de pui bine fiert, un cubuleț de unt sau o linguriță de ulei de măsline extravirgin.

Tot pe aceeasi tema:

Primele rețete pentru bebelusi cu AVOCADO

Avocado este extrem de hrănitor, fiind o sursă excelentă de acizi grași nesaturați de care bebelușul are nevoie pentru o bună dezvoltare a sistemului nervos central. Avocado nu se gătește niciodată, însă poți să-l oferi bebelușului în combinație cu alte fructe. Alege cu grijă când cumperi. Cele foarte moi nu sunt potrivite pentru bebeluș. Trebuie să fie moale, dar nu extrem de moale și să nu aibă pete maronii, ci o culoare uniformă.

Cremă de avocado cu banană pentru bebelusi

Cremă de avocado cu banană (de la 6 luni)
Ingrediente:
• 1 jumătate de avocado
• 1 banană
Mod de preparare:
Taie banana rondele.
Avocado-ul taie-l în jumătate, scobește o jumătate cu lingurița pentru a-i scoate miezul, iar cealaltă jumătate pune-o la frigider învelită în hârtie.
Pasează cele două ingrediente și amestecă-le.

Aici alte retete pentru bebelusi cu avocado

Primele rețete pentru bebelusi cu BANANA

Banana are un gust special și o textură care o face potrivită rețetelor din diversificare. Este bogată în fibre, previne anemia pentru că este bogată în fier și vindecă constipația tot din această cauză, ajutând și la digestie. Bananele oferite copiilor trebuie să fie coapte, cele verzi, încă necoapte, sunt foarte greu de digerat. Coaja ei trebuie să fie galbenă și fără pete, acesta fiind semnul că banana este bine coaptă. Deși ajută sistemul imunitar, este, totuși, un aliment care nu trebuie oferit copiilor când sunt răciți sau tușesc, pentru că intensifică crearea mucusului. Pentru bebeluși, o banană mică pe zi este suficientă.

Piure de banane cu măr fiert pentru bebelusi

Piure de banane cu bucățele de măr (de la 7-8 luni)
Ingrediente:
• 1 banană mică bine coaptă
• 1 măr mic
Mod de preparare:
Curăță mărul de coajă, taie-l cubulețe și pune-l la fiert sau la aburi.
Taie banana în rondele, apoi zdrobește-o cu furculița.
Adaugă lapte matern sau apă plată, dacă dorești ca piureul să fie mai lichid.
Adaugă bucățelele de măr fierte.

Aici o alta reteta pentru bebelusi cu banana

Mai poți încerca urmatoarele combinații pe baza de banană pentru bebe: banană + fulgi de ovăz fiert, banană + măr + fulgi de ovăz moi fiert, banană + caisă + 2 linguri de iaurt gras, banană + mango + avocado.

Primele rețete pentru bebelusi cu BROCCOLI

Broccoli se introduce în alimentația bebelușului între 8-10 luni, deoarece poate fi greu de digerat, fiind bogat în celuloză. De aceea, se recomandă să fie gătit. Dintre toate legumele, broccoli conține cel mai mult fier, dar este, în același timp, o sursă excelentă de vitamina A și C, calciu și fibre solubile, precum și o mulțime de minerale.

Piure de broccoli si dovlecel pentru bebelusi

Piure de broccoli cu dovlecel și măr (după 8-10 luni)
Ingrediente:
• 3 buchețele mici de broccoli
• ¼ dovlecel mic (se introduce la 6-8 luni)
• 1 măr
• lapte formulă
Mod de preparare:
Spală bine broccoli, dovlecelul și mărul.
Curăță de coajă mărul și dovlecelul, apoi taie-le cubulețe.
Pune toate legumele la fiert până se înmoaie.
Scurge-le de apă, dă-le prin blender și adaugă lapte formulă (sau matern), până obții consistența dorită.

Aici o alta reteta pentru bebelusi cu broccoli

Primele rețete pentru bebelusi cu CARTOF ALB

Deși nu provoacă reacții alergice, cartoful alb se introduce în alimentația bebelușului între 8 și 10 luni din cauza conținutului mare de amidon. Conțin puține proteine și o cantitate scăzută de vitamine B, potasiu și calciu. Se potrivește bine însă cu alte legume, mai bogate în vitamine (morcovi, păstârnac, mazăre, linte), dar și cu cărnița de pui și de pește.

Piure de cartofi cu pește pentru bebelusi

Piure de cartofi cu pește (între 8-10 luni)
Ingrediente:
• 1 cartof mic
• 2 linguri de iaurt făcut în casă (de la 8 luni)
• 1 file mic de șalău (de la 8-9 luni)
• 2 frunze de pătrunjel verde
Mod de preparare:
Gătește la abur sau la cuptor peștele și legumele, însă separat.
Pasează cartoful fiert și adaugă iaurtul.
Verifică peștele să nu aibă oase, și zdrobește-l grosier cu furculița.
Amestecă piureul cu peștele și presară pătrunjel verde.

Descopera retete pentru bebelusi cu cartof dulce

Primele rețete pentru bebelusi cu MAZĂRE

Gustul dulceag al mazărei se combină foarte bine cu inofensivul pătrunjel rădăcină, iar mărarul este unul dintre condimentele potrivite vârstei diversificării alimentației. Mazărea este bogată în vitamine (cele din grupul B, dar și K, C, A), minerale (potasiu, calciu, magneziu, cupru, fosfor), fibre și proteine vegetale. Prima întâlnire a bebelușului cu gustul ei ar trebui să fie cu un piure de mazăre, dar mai apoi, poate deveni ingredientul din supe, paste sau mâncăruri cu carne.

Piure de mazăre si piure de morcov pentru bebelusi

Piure de mazăre (de la 7-8 luni)
Ingrediente:
• un castronel de mazăre
• un deget de rădăcină de pătrunjel
• câteva fire de mărar
• 1 linguriță de ulei de măsline
Mod de preparare:
Fierbe pe abur legumele, apoi dă-le prin blender sau pasează-le cu furculița.
Apoi amestecă piureul obținut cu uleiul și cu mărarul tocat fin.

Aici o alta reteta pentru bebelusi cu mazare

Primele rețete pentru bebelusi cu SFECLA

Este plină de vitamine (A C, complexul B, vitamina K), minerale (potasiu, magneziu, calciu, fosfor, fier și zinc), iar gustul dulce o face o legumă greu de refuzat de micuții care își diversifică alimentația. Pentru a i-o oferi celui mic, poți fierbe sfecla în apă, la aburi sau o poți coace la cuptor. Dacă o fierbi, nu o curăța de coajă înainte, ci doar spal-o bine. La cuptor, coace-o învelită în hârtie de copt până devine moale.

Piure de sfeclă roșie cu măr pentru bebelusi

Piure de sfeclă roșie cu măr (de la 8-10 luni)
Ingrediente:
• 1 măr fără coajă
• 1 jumătate de sfeclă mică
• 2 picături de zeamă de lămâie
Mod de preparare:
Spală bine sfecla întreagă, învelește-o în hârtie de copt și pune-o la cuptor până când intră ușor furculița în ea.
Separat, fierbe mărul tăiat cubulețe.
Pasează leguma coaptă și mărul fiert, amestecă-le și adaugă zeama de lămâie.

Aici o alta reteta pentru bebelusi cu sfecla rosie

Primele rețete pentru bebelusi cu ROȘIE

Nu te grăbi cu introducerea roșiei crude în alimentația bebelușului, pentru că sunt foarte acide și pot provoca neplăceri. Însă sunt foarte sănătoase! Conțin lycopen, un antioxidant ce ajută organismul să lupte împotriva mai multor boli grave. Conține și foarte multă vitamina C, ajutând astfel la absorbția fierului în organism. Fierte, însă, sau coapte, roșiile nu mai sunt atât de periculoase pentru cei mici.

Supă cremă de roșii pentru bebelusi

Supă cremă de roșii (de la 8-10 luni)
Ingrediente:
• 3 roșii medii, bine coapte
• 1 morcov
• 1 ceapă mică
• 1 cățel mic de usturoi
• 1 deget de țelină rădăcină
• 20 g de smântână fermentată
Mod de preparare:
Curăță legumele, spală-le bine sub jet de apă, apoi taie-le în bucăți mai mărișoare.
Pune la fiert morcovul, ceapa și țelina (20-30 de minute).
Când sunt fierte adaugă și roșiile, fără coajă și tăiate în 4.
După ce toate au fiert, scoate-le din apa în care au fiert și dă-le prin blender, adăugând din apa în care au fiert până obții un amestec de consistența unei smântâni.
Stoarce cățelul de usturoi și adaugă smântâna, amestecând pe foc mic încă 10 minute.
Servește cu bucățele de pâine înmuiate în supă.

INFO: Păstrarea piureurilor

Dintr-un măr, un morcov sau un cartof obții mai multe porții de piure proaspăt pe care le poți păstra (înainte de a-l subția!) o zi, într-o cutie acoperită, în frigider. Cum probabil nu vei vrea să-ți petreci timpul preparând mici cantități de mâncare pentru bebeluș, este util să poți păstra hrana pentru o perioadă mai îndelungată.

O metodă bună este să pui piure în cutia pentru cuburi de gheață a frigiderului și să-l congelezi. După congelare, pune cuburile de piure într-o pungă frigorifică și eticheteaz-o. Poți scoate câte 1-2 cuburi odată, pe care le încălzești la aburi. Asigură-te întotdeauna că aceste cubulețe de piure s-au dezghețat în totalitate și că s-au răcit înainte să îi dai bebelușului să pape.

Nu păstra piureurile care au intrat în contact cu saliva copilului deoarece se alterează în scurt timp și devin periculoase pentru burtica bebelușului.

Descoperă aici GHIDUL COMPLET DIVERSIFICAREA BEBELUSULUI actualizat și completat cu toate recomandările OMS și ale pediatrilor.


Video: Fursecuri. Biscuiţi cu unt. Maria Popescu (August 2022).